Evaluarea expunerii ocupaționale la 4,4′-metilen-bis-(2-cloroanilină) „MOCA” printr-o nouă metodă sensibilă de monitorizare biologică

O nouă metodă analitică, caracterizată prin specificitate ridicată și sensibilitate puternică, a fost dezvoltată cu succes pentru determinarea 4,4′-metilen-bis-(2-cloroanilinei), cunoscută în mod obișnuit sub numele de „MOCA”, în urina umană. Este important de menționat că MOCA este un agent cancerigen bine documentat, cu dovezi toxicologice stabilite care confirmă carcinogenitatea sa la animalele de laborator, cum ar fi șobolanii, șoarecii și câinii.

Înainte de a aplica această metodă nou dezvoltată în contexte ocupaționale reale, echipa de cercetare a efectuat mai întâi un studiu preliminar pe termen scurt utilizând șobolani. Obiectivul principal al acestui studiu preclinic a fost identificarea și clarificarea anumitor particularități cheie legate de excreția urinară a MOCA în modelul animal - inclusiv aspecte precum rata de excreție, căile metabolice și fereastra de timp pentru nivelurile detectabile - punând o bază științifică solidă pentru aplicarea ulterioară a metodei în probe umane.

În urma finalizării și validării studiului preclinic, această metodă de detectare bazată pe urină a fost utilizată oficial pentru a evalua gradul de expunere ocupațională la MOCA în rândul lucrătorilor din întreprinderile industriale franceze. Domeniul de aplicare al studiului a acoperit două tipuri principale de scenarii de lucru strâns asociate cu MOCA: unul a fost procesul de producție industrială a MOCA în sine, iar celălalt a fost utilizarea MOCA ca agent de întărire în fabricarea elastomerilor poliuretanici, un scenariu comun de aplicare în industria chimică și a materialelor.

Prin testarea la scară largă a probelor de urină colectate de la lucrători în aceste scenarii, echipa de cercetare a constatat că nivelurile de excreție urinară de MOCA au prezentat o gamă largă de variații. Mai exact, concentrațiile de excreție au variat de la niveluri nedetectabile - definite ca mai puțin de 0,5 micrograme pe litru - până la un maxim de 1.600 de micrograme pe litru. În plus, atunci când metaboliții N-acetil ai MOCA au fost prezenți în probele de urină, concentrațiile acestora au fost constant și semnificativ mai mici decât concentrațiile compusului inițial (MOCA) din aceleași probe, indicând faptul că MOCA în sine este principala formă excretată în urină și un indicator mai fiabil al expunerii.

Per ansamblu, rezultatele obținute în urma acestei evaluări la scară largă a expunerii ocupaționale par să reflecte în mod corect și precis nivelurile generale de expunere la MOCA ale lucrătorilor chestionați, deoarece nivelurile de excreție detectate au fost strâns corelate cu natura muncii lor, durata expunerii și condițiile mediului de lucru. În plus, o observație importantă din studiu a fost că, după finalizarea determinărilor analitice și implementarea unor măsuri preventive specifice la locurile de muncă - cum ar fi îmbunătățirea sistemelor de ventilație, sporirea utilizării echipamentului individual de protecție (EIP) sau optimizarea operațiunilor de proces - nivelurile de excreție urinară de MOCA la lucrătorii afectați au prezentat adesea o scădere evidentă și semnificativă, demonstrând eficacitatea practică a acestor intervenții preventive în reducerea expunerii ocupaționale la MOCA.